Breaking News
Home / Actualitate / 9 MAI, O ZI NUMAI A ROMÂNILOR

9 MAI, O ZI NUMAI A ROMÂNILOR

N-am spus-o eu, ci marele Iorga, dar îmi place. Stim cine am fost, cine suntem, problema este unde vom vrea să ajungem. Luna mai este bogată în evenimente cu conotaţii naţionale şi internaţionale. Să ne amintim câteva dintre ele: – 9 MAI – proclamarea Independenţei de Stat a României – 9 MAI – sfârşitul razboiului mondial, dar numai la nivel european – 9 MAI – Ziua U.E. – 10 MAI – Ziua monarhiei în România Lista poate continua, dar obiectul demersului nostru îl constituie INDEPENDENŢA. Ar trebui s-o luăm mai din timp. Timpul istoric, fireste. Kogălniceanu, la 9 mai 1877, declara printre altele ‚’…suntem independenţi…’’ De unde venea ideea, deoarece era numai declarativă, şi nu faptica?!? Ei bine, anul 1848 a fost marcat de revoluţiile românilor. Acolo s-au fixat nişte obiective concrete prezentate
de către Nicolae Bălcescu, la 1850, cu doi ani înaintea dispariţiei sale, în care arăta că la români mai sunt necesare două revolutii; una ‚’pentru unitatea naţională’’ şi alta ‚’pentru independenţa naţională’’, astfel ca naţiunea română ‚’să reintre în posesia deplină a drepturilor sale naturale’’. Unitatea am realizat-o, în mai mică măsură la 1859. Dar ce eram noi la 1877? O Românie mică, aflată sub suzeranitate otomană, dar cu năzuinţe mari – INDEPENDENTĂ. De ce oare nu am obţinut-o până atunci? Pentru că n-a existat împrejurarea. Singuri nu puteam face faţă unui eventual conflict dacă eşuam pe plan diplomatic, ori pe atunci, care din17tre ‚’vecini’’ ar fi recunoscut acest pas? Ruşii, austro-ungarii şi turcii stăpâneau efectiv mai bine de jumătate din teritoriile româneşti. Ca şi-n alte dăţi, aveam nevoie de un moment prielnic, aşa cum a fost cel din 1856, care ne-a facilitat unirea. N-a fost să fie aşa, pentru că o ţară a fi liberă trebuie să jertfească pentru acest ideal. Momentul potrivit a fost războiul ruso-turc. Neam aliat cu ruşii, care ne-au promis recunoaşterea independenţei, în anume condiţii, după înfrângerea adversarului comun. Etapizăm momentele cheie: – 9 mai – proclamarea independentei – intrarea României în razboi alături de ruşi – februarie 1878 – turcii se recunosc înfrânţi, iar ruşii încep să ne condiţioneze – iunie – iulie 1878 – Congresul de pace de la Berlin, unde cei care n-au participat direct la conflict au hotărât pentru noi, fără a ne lua în considerare. Ce s-a întâmplat în acel razboi, purtat pe teritoriul actualei Bulgarii găsim în manuale de istorie, în pagini de legendă, în sufletul nostru de român. Cert este că această epopee ne-a costat 10000 de victime, morţi, mutilaţi, răniţi. A fost o încununare a eforturilor şi visurilor a sute de generaţii, pentru a demonstra existenţa, dăinuirea, continuitatea pe plan naţional, politic şi cultural. Cât despre consecinţe, am câştigat războiul, dar în ce conditii? Beneficii au avut alţii care ne-au impus condiţii oneroase, pentru care şi astăzi ar trebui să le fie jenă pentru luările lor de poziţie . Era clar. România trebuia să plătească din greu pentru un destin istoric şi naţional. După San-Stefano, unde are loc prima pace, urmează calvarul de la Berlin. Ce însemna aceasta. Vreţi independenţa? Bine, v-o recunoaştem, dar… Rusia ne ia sudul Basarabiei, în schimb ne oferă cu ‚’generozitate’’ ceva ce nu-i aparţinea – Dobrogea şi Insula Şerpilor. Germanii nu sunt mai prejos, că doar la ei acasă s-a ţinut acel congres. Aveau o afacere mai mult decât ciudată în privinta căilor ferate cu care trebuiau să ne înzestreze ţara. Ceva asemănător cu autostrăzile actuale. A trebuit să-i despăgubim pentru ceea ce nu au realizat. Nu era destul – ne pretindeau şi au reuşit modificarea unui articol din Constituţia de la 1866, în sensul acordării de drepturi politice, adică de vot, pentru unele minorităţi – în esenţă, nu era un lucru rău, dar în condiţiile votului cenzitar, ce categorii sociale aveau de câştigat?!? Pe scurt, cam acestea le-am consemnat întru aducere-aminte, dar să nu-i uităm pe cei care, prin operele lor, au imortalizat epopeea independenţei naţionale. În literatură – Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu şi în pictură Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, Carol Popp de Szathmary.

Publicat de: infosuceava

Alte articole

Atenţie șoferi, nu consumaţi alcool şi vă urcaţi la volan! Șapte dosare penale întocmite de polițiști pentru șoferi prinși băuți la volan. Vezi unde s-a întâmplat!

Şi în acest week-end poliţiştii au acţionat pe drumurile publice pentru identificarea celor care pun …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *