Breaking News
Home / Religie / Înălțarea Domnului

Înălțarea Domnului

Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paşti. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi creştinii se salută cu „Hristos S-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”. IPS Bartolomeu Anania afirma că noi folosim acest salut fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserică. Şi afirma că noi sărbătorim Paştile cu aserţiunea „Hristos a înviat!”, la care ni se răspunde cu confirmarea „Adevărat, a înviat!”. Pentru că Învierea nu a avut martori, ea a fost receptată cu îndoieli şi necredinţă în vreme ce Înălţarea Domnului a avut martori, ea fiind o despărţire izvorâtoare de lumină, deoarece ucenicii s-au întors în Ierusalim „cu bucurie mare”. Din acest motiv în cărţile noastre de slujbă nu exista o salutare similară cu aceea de la Sfintele Paşti. Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despăr14ţirii. Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite sa reveleze prezenţa Divinităţii, dar să o şi ascundă.
Înălţarea Domnului sărbătorita în vechime odată cu Rusaliile
Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.
Înălţarea Domnului – deplina îndumnezeire a firii umane asumate
Înălţarea lui Hristos întru slava şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, înviere El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, dar prin Înălţare a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El. Înălţarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creaţie, pentru că El continuă sa fie prezent şi lucrător
prin Sfântul Duh. Înălţarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veşnicie, căci Fiul nu Se înfăţişează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om. Hristos, prin Înălţarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale şi putere, ca omul
să ajungă la această stare. El şade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar şi locuieşte în inima celor ce-L iubesc. Aşa putem înţelege paradoxul: Hristos este înălţat şi în drum spre înălţare cu fiecare dintre noi.
Înălţarea Domnului – Ziua eroilor
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. În această zi, în toate bisericile din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării ş i întregirea neamului.
Înălţarea Domnului în iconografie
În primul registru din icoana Înălţării Domnului este reprezentat Mântuitorul într-o mandorlă, simbol al slavei dumnezeieşti. Stă aşezat pe un curcubeu şi binecuvântează cu mâna dreaptâ, iar în stânga ţine Sfânta Evanghelie. În afara mandorlei sunt doi îngeri, care zboară cu braţele întinse, atingând cu mâinile lor marginea exterioară a mandorlei. Îngerii sunt prezenţi nu pentru a susţine mandorla, căci Hristos Se înalţă prin propria putere dumnezeiască, ci ca semn de cinstire. Reprezentarea Domnului purtat de îngeri este şi o icoana profetică a Celei de-a doua veniri, când va avea loc sfârşitul chipului acestei lumi şi judecata tuturor: „Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1, 11). În cel de-al doilea registru se află Maica Domnului, care priveşte în faţă şi are mâinile înălţate în rugăciune. De o parte şi de alta se află Apostolii, iar lângă Fecioara Maria stau Pavel în dreapta şi Petru în stânga. În spatele Maicii Domnului sunt doi îngeri în veşminte albe, care ţin în mâna dreapta un toiag, iar cu stânga Îl arată pe Hristos înălţându-Se. Chiar dacă Sfânta Scriptură nu aminteşte de prezenţa Fecioarei la Înălţarea Domnului, ea este afirmată de cântările Bisericii: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că văzând astăzi pe Cel ce L-ai născut înălţându-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai mărit” (Cântarea a 9-a a canonului). Deşi nici Pavel nu a fost prezent la Înălţarea Domnului, el este reprezentat alături de ceilalţi Apostoli în icoana Înălţării. Motivul? Cu puţin timp înainte de Înălţarea Sa, Hristos îi îndemnase pe ucenicii Săi să propovăduiască pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost „vas ales, ca sa poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15).
Tradiții și obiceiuri
În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării, scrie Mediafax. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe
după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate. De Ispas, oamenii îşi pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli. La fel şi vitele sunt bătute cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălţare, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: „Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai. În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, iar casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean. Se fac pomeni pentru morţi, împărţindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Sunt marcate vitele şi se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot roşi ouă. Oamenii se salută în această zi cu formulele „Hristos s-a înălţat!” şi „Adevărat s-a înălţat!”. Tradiţia spune că femeile nu au voie să împrumute sare şi nici să dea foc din casă, pentru că altfel toată casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smântână, O vorbă din bătrâni spune că pentru a avea recolta bogată, semănăturile se fac până în ziua de Înălţare.

Publicat de: infosuceava

Alte articole

Aproximativ 300 de polițiști vor asigura liniștea de Rusalii și Sânziene la Suceava. Vor fi așteptați circa 50.000 de pelerini

  Având în vedere evenimentele organizate cu ocazia Sărbătorii Religioase – ”Pogorârea Sfântului Duh – …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *