Home / Actualitate / IPS Pimen: Pastorală Nașterea Domnului – 2017

IPS Pimen: Pastorală Nașterea Domnului – 2017

Ca fii ai lui Dumnezeu, să trăim viața în cumpătare, modestie și smerenie. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut cu trup într-o peșteră, în peștera de la Bethleem, și S-a culcat, ca un prunc, într-o iesle. Mesajul îngerilor, la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voireˮ (Luca 2, 14), să ne călăuzească în toate zilele vieții noastre. Agonisita pentru traiul vieții noastre pământești să fie rezultatul unei munci cinstite și din această agonisită să împărțim și „fraților prea mici” ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Mat. 25, 34 – 46). Faptele vieții noastre să fie spre zidirea sufletească, și nu spre sminteala semenilor noștri.

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.

Iubiți credincioși,

„Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut sub Lege, din femeie – Sfânta Fecioara Maria – n.n., ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfiereaˮ (Galateni 4, 4 – 5).

Plinirea vremii înseamnă plinirea sorocului întrupării Fiului lui Dumnezeu, „pentru mântuirea oamenilorˮ, după cum mărturisim în Simbolul credinței.

Plinirea vremii înseamnă plinirea stării sufletești a oamenilor înstrăinați de comuniunea cu Dumnezeu  din cauza păcatelor, înstrăinare greu de suportat, stare care i-a făcut să-și dea seama că numai apropierea sufletească de Dumnezeu prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, care sunt, după cum spune Psalmistul David, „lumină cărărilor – trăirii – meleˮ (Psalmi 118, 105), poate să le dea pacea adevărată și deplină a trăirii vieții lor pământești; Dumnezeu dăruiește omului tot ce are nevoie, numai dacă el vrea să ceară ajutorul Său.

Mântuitorul l-a întrebat pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda dacă vrea să fie sănătos, iar slăbănogul a spus: da; și Mântuitorul i-a dat vindecare, însănătoșire, și fără să-l arunce în scăldătoare (Ioan 5, 6 – 9). Starea sufletească a oamenilor din vremea de dinainte de întruparea Mântuitorului era la limita suportării suferințelor sufletești din pricina păcatelor, deci a lipsei de comunicare cu Dumnezeu. Oamenii au înțeles că numai la Dumnezeu este scăparea; aceasta ne este arătată de cuvintele consemnate de prorocul Isaia: Am ajuns ca unii peste care Tu de mult nu mai stăpânești și care nu mai sunt chemați cu numele Tău. Dacă ai rupe Cerurile și Te-ai pogorî, munții s-ar cutremura (Is. 63, 19); sau cuvintele Psalmistului: Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară (Ps. 143, 5); Dumnezeu S-a pogorât, la plinirea vremii, așa cum a făgăduit strămoșilor noștri Adam și Eva, după ce au greșit, S-a pogorât pentru a zdrobi capul șarpelui, adică puterea diavolului (Fac. 3, 15), născându-Se cu trupul din pururea Fecioara Maria, mai presus de fire.

Greșeala strămoșilor Adam și Eva săvârșită în Rai a fost cea a neascultării de porunca lui Dumnezeu, anume de a nu mânca din pomul oprit. Diavolul prefăcut în șarpe a spus Evei să nu ia aminte la porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din fructul pomului oprit, numit pomul cunoștinței binelui și al răului, dându-i asigurarea că nu va muri, ci că Dumnezeu știe că în ziua în care vor mânca din fructul acelui pom li se vor deschide ochii și vor fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. De aceea, femeia Eva, socotind că rodul pomului dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său, Adam – și a mâncat și el (Fac. 3, 3 – 6).

Știm cu toții adevărul: cunoștința binelui și a răului este dată nu de cele pământești, de gustarea din fructul unui pom, ci de conștiința cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om, conștiința fiind chipul lui Dumnezeu din om și ea înseamnă un mănunchi de puteri sufletești, anume: rațiunea, voința și simțirea cu care omul se îndreaptă către Dumnezeu printr-o activitate neobosită pentru desăvârșirea sa; înfăptuirea aceste desăvârșiri (viața de sfințenie) înseamnă asemănarea lui Dumnezeu în om, care se realizează prin împreună-lucrarea harului dumnezeiesc cu silințele omului (Învățătură de credință ortodoxă, p. 62, Editura I.B.M. al B.O.R. București, 2000). Când omul nu mai ascultă de poruncile lui Dumnezeu, conștiința se întunecă și nu mai poate distinge între bine și rău. Răul, păcatul îl stăpânesc, după cum scrie Apostolul în epistola sa: ceea ce te biruiește, aceea te și stăpânește(II Petru 2, 19).

Cât de lesne de îndeplinit era porunca lui Dumnezeu dată strămoșilor în Rai! Au fost opriți de a mânca numai dintr-un singur pom, în Rai fiind mulțime de pomi fructiferi (Fac. 2, 9). Cât de bun este Dumnezeu cu noi oamenii; El ne dă porunci ușor de îndeplinit. Mai mult, tot El ne dă și ajutorul să le îndeplinim, aceasta după ce am depus toată osteneala să le îndeplinim și, atunci când nu am reușit pe deplin, El ne vine în ajutor dacă avem conștiință, așa cum spune Mântuitorul: fără Mine nu puteți face nimic(din ceea ce este bine) (Ioan 15, 5). Atunci când ni se pare că poruncile lui Dumnezeu sunt greu de îndeplinit, să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului: Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară (Mat. 11, 29 – 30).

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu ne păstrează în comuniune sufletească cu El. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să ne străduim să avem în cugetul nostru acest adevăr, noi toți: părinți, dascăli, tineri școlari și nu numai.

Iubiți fii duhovnicești,

Dumnezeu Mântuitorul S-a întrupat, a venit în lume ca să ne dea puterea să dobândim înfierea (Gal. 4, 5).

Ne facem fii ai lui Dumnezeu dacă-L primim și credem în El (Ioan 1, 12), dacă înfăptuim voia Lui care este sfințirea noastră (I Tes. 4, 3). Noi Îl primim pe Mântuitorul împărtășindu-ne cu Preasfântul Său Trup și Sânge (Ioan 6, 56). Fără credință nu putem fi plăcuți lui Dumnezeu (Evr. 11, 6).

Ca fii ai lui Dumnezeu, să ne străduim zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă, să ne ferim de orice fel de păcat care lesne ne împresoară (Evr. 12, 1); să ne îndreptăm cât mai des la scaunul de spovedanie, pentru a primi iertarea și dezlegarea păcatelor, care înseamnă bucuria mântuirii, sporirea în viața de sfințenie (II Cor. 7, 1).

Ca fii ai lui Dumnezeu, să trăim viața în cumpătare, modestie și smerenie. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut cu trup într-o peșteră, în peștera de la Bethleem, și S-a culcat, ca un prunc, într-o iesle. Mesajul îngerilor, la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voireˮ (Luca 2, 14), să ne călăuzească în toate zilele vieții noastre. Agonisita pentru traiul vieții noastre pământești să fie rezultatul unei munci cinstite și din această agonisită să împărțim și „fraților prea mici” ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Mat. 25, 34 – 46).

Faptele vieții noastre să fie spre zidirea sufletească, și nu spre sminteala semenilor noștri.

Rog pe Bunul Dumnezeu ca sfintele sărbători ale Naşterii şi Botezului Domnului să le trăiți cu pace, întru bucuria mântuirii. Anul Nou să fie binecuvântat de Dumnezeu spre folosul personal și cel de obște.

              Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul pururea rugător,

   †  P I M E N ,

                    ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Pastorală dată în reşedinţa noastră arhiepiscopală din Suceava la sărbătoarea Naşterii Domnului, anul mântuirii 2017, decembrie, 25.

Publicat de: Suceava Info

Alte articole

Evenimente rutiere cercetate de polițiști

Suceava  La data de 17.01.2018, în jurul orei 12:45, în timp ce conducea autoturismul pe …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *