Home / Actualitate / Obiceiuri din timpul sărbătorilor de iarnă

Obiceiuri din timpul sărbătorilor de iarnă

logo2Lumea în care țăranul român trăiește a fost întotdeauna bogată în obiceiuri, aceste apar ca expoziții populare pitorești pentru ochiul neantrenat. Pentru cei care înțeleg sensul lor, acestea au o semnificație profundă în ceea ce privește relațiile interpersonale și relația omului cu natura. Prin astfel de expoziții și manifestări, oameni dintr-un anumit mediu au încercat să dea sens anumitor momente și evenimente din viața lor. Obiceiurilor tradiționale românești au ca mijloc de expresie: muzică, coregrafie, gest și mimică. Acestea sunt acțiuni culturale complexe, menite în primul rând a organiza viața lor, pentru a marca momente importante ale tranziției lor prin lume, și de a modela comportamentul și atitudinea lor.
Transformarea societății rurale într-o societate de consum similar cu cel urban, precum și schimbările demografice au condus la pierderea obiceiurilor. Multe dintre obiceiurile tradiționale românești pot fi acum observate numai în spectacole și festivaluri. Populația rurală este într-un proces de emancipare, care este la granița dintre pierdere de identitate și a patrimoniului tradițional românesc.
Eforturi considerabile sunt realizate de oameni dedicați pentru a păstra costume, dansuri, arhitectura și tot ce este legat de tradiția populară românească.

Tradiții și obiceiuri de Anul Nou

La români, sărbătorile de iarnă, încep odată cu Postul Crăciunului, adica 15 noiembrie și dureaza până la Sfântul Ioan 7 ianuarie. Este o perioadă bogată în obiceiuri, ce diferă de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creștine. Amintim aici: Postul Crăciunului, Crăciunul, AnulNou, Boboteaza și Sfântul Ioan. Tradițiile și obiceiurile diferă, pentru fiecare etapă în parte.
Sărbătorile aduc cu ele miracolul Naşterii Domnului, a sfârşitului şi începutului de an, a morţii şi vieţii. Însuşirea fundamentală a acestor sărbători este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou,începutul unei noi etape din viaţă, fiind începutul unei noi perioade de vegetaţie din viaţă sătenilor.
Acesta este momentul de a saluta cu mare bucurie venirea anului nou, de a-l întâmpina cu cântece şi jocuri, daruri, petreceri şi urări exprimate prin tradiţii şi obiceiuri cunoscute fiind: Colindele, Capra, Ursul, Steaua, Pluguşorul, Sorcova etc.

Postul Crăciunului

Praznicul naşterii Domnului are o importanţă deosebită, fiind sărbătoarea familiei, a părinţilor, bunicilor şi în special a copiilor. În Bucovina, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, poate, mai mult decât în alte părţi, fără mari abateri de la tradiţie. Este un post de bucurie, un post ușor, cu dezlegare la pește în fiecare
sâmbătă, duminică și sărbătoare mai importantă, este un post, întru care se așteaptă și prevestește Nașterea lui Mesia. La începutul secolului al XX-lea, aceasta perioadă era una a șezătorilor, în nopțile lungi de iarnă, era vreme destulă pentru lucrul de mână, pentru repetat colinde, dar și pentru distracții; aceasta era și perioada când se cunoșteau flăcăii cu fetele, pentru a se căsători, după Bobotează. Astăzi, acele vremuri au ajuns doar o amintire.

Colindele

Obiceiul se practică în Ajunul Crăciunului, seara, până în dimineața zilei de Crăciun. Dar există și locuri unde se colindă în două sau în toate cele trei zile ale sărbătorii.
În funcție de grupul care colindă, colindele sunt de copii și de ceată. Colindătorii sunt purtătorii și transmițătorii unui mesaj către gazde, fie el magic, de urare, de legitimare a cetei sau creștin (de vestire a Nașterii lui Hristos), mesajul colindătorilor dorește să aibă efect asupra gazdei, să-i aducă bogăție, prosperitate în noul an, să o schimbe în mai bună, mai credincioasă, mai fericită, mai sănătoasă.
În Bucovina, colindatul este nu numai o datină, ci, prin modul de organizare, a devenit o adevărată instituţie, cu legi şi reguli specifice. Copiii şi tinerii se unesc din timp, în grupuri, pentru alcătuirea viitoarelor cete, selecţia făcându-se în funcţie de categoria socială, afinităţile personale, calităţile sale sau gradele de rudenie.
Posibil cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de Ajun, atunci când se pregăteşte „masa de Ajun” şi încep colindele. Datina este deschisă de către copii, care, în jurul prânzului, în grupuri mici, încep colindul, trecând, pe la toate casele. În trecut, micii colindători, înainte de a pleca să vestească Naşterea lui Iisus, se strângeau în cete pentru a-şi cere iertare unii de la alţii.
Colindele rostite de Crăciun sunt considerate ca cele mai vechi forme literare, la noi fiind atestate încă din Evul Mediu. Dacă, în ziua şi în noaptea Ajunului de Crăciun, doar copiii şi flăcăii umblă cu colinda, începând din ziua Crăciunului şi încheind cu Boboteaza, gospodarii sunt cei care colindă pe la vecini, rude sau prieteni. Din dimineaţa de 25 decembrie începe colindatul cu steaua. Mersul cu steaua presupune asocierea copiilor în grupuri de către trei. Ei au ca recuzită o stea confecţionată dintr-o veşcă de sită cu raze din şipci de lemn, totul fiind îmbrăcat în hârtie colorată. Pe cap, copiii poartă coroane de hârtie, iar cântecul de stea se compune din troparul Naşterii Domnului.
Cântarea face referiri la efortul depus pentru găsirea pruncului Iisus şi conţine reflecţii asupra vieţii pământene.

Obiceiuri de Anul Nou

colindeAnul Nou (Sânvăsâiu sau Crăciunul Mic) este mai mult o sărbătoare laică decât una religioasă. În această perioadă se întâlnesc mai multe obiceiuri populare, având, în general, caracter distractiv sau de urare, dar implicând și tradiția românească, mai veche sau mai nouă. Înnoirea anului conține în sine ideea perfecțiunii începuturilor, a beatitudinii vârstei de aur. De aceea este așteptată cu bucurie. Românii consideră că există o corespondență între „îmbătrânirea anului” și vârsta sfinților din calendar. Cei sărbătoriți la sfărșitul anului sunt moși (Moș Andrei, Moș Nicolae, Moș Crăciun), iar cei serbați la început sunt considerați tineri (Sfântul Vasile). Cercetătorii văd în obiceiurile populare care se
desfășoară în această perioadă ritualuri de renovare simbolică a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de divinație; un complex de ceremonii și superstiții, care fac din această perioadă a anului una dintre cele mai bogate în datini populare – o perioadă de trecere între două cicluri de vegetație sau de munci, al cărei prag îl constituie Anul Nou. Așa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat, în comunitatea românească, de urarea cu Capra, Ursul, Steaua, Pluguşorul, Sorcova etc. La cumpăna dintre ani, în sa-
tele din Moldova te întâmpină o atmosferă de intensă trăire emoţională, care reflectă o realitate cotidiană, legând punţi nevăzute între om şi cosmos, între om şi mediul înconjurător, între om şi semenii săi. Pluguşor, datină prin excelenţă agrară şi evidenţiată de recuzita pluguşorului (plug, bici, clopote, buhai), de elementele din scenariu (marcarea în mod simbolic a unei brazde), dar mai ales de textul literar, care nu este altceva decât o descriere hiperbolizată, cu ecouri mitice, a unei agriculturi ideale. Pluguşorul este pornit de către copii, care încep a umbla pe la case, rostind urături de bun augur şi primind în schimb daruri, unele cu caracter simbolic, colaci, fructe sau bani. Dar ceea ce aduce o notă distinctivă zonei noastre, faţă de alte ţinuturi româneşti, la pragul de trecere dintre ani, sunt urăturile şi jocurile cu măşti, concentrate în obiceiuri care şi-au păstrat farmecul şi prospeţimea de-a lungul anilor

Publicat de: infosuceava

Alte articole

Autoutilitară cuprinsă de flăcări, în Rădăuți

Joi seara, 23 noiembrie, în jurul orei 19:30, Militarii Detașamentului de Pompieri Rădăuți au intervenit …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *