Doliu în fotbalul românesc, Constantin Bosânceanu a fost condus astăzi pe ultimul drum

Sfârșitul anului 2020 a fost marcat de pierderea fostului mare fotbalist sucevean, Constantin Bosânceanu. În decursul zilei de miercuri, acesta a fost internat la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, iar joi, imediat a doua zi acesta a fost declarat decedat, din cauza unui infarct miocardic.

Constantin Bosânceanu, supranumit și “Boxerul”, s-a născut la data de 26 august 1966, în comuna Fântânele, sat Stamate, iar drumul vieții sale a fost presărat cu multe reușite. Acesta a evoluat în cariera sa pentru  Bucovina Suceava, Oţelul Galaţi (o formație de cupele europene, în anii 90), Rocar Bucureşti, Vega Deva şi Unirea Botoşani.  Totodată, după încheierea activității sportive acesta nu s-a retras cu totul din lumea fotbalului, activând ca maseur la Rapid CFR Suceava și Foresta, făcând “parte din familia Forestei încă din prima zi”, conform ACS Foresta Suceava Oficial. În anul 2006, a primit certificatul de cetățean de onoare al comunei Fântânele.

Astăzi, 04 ianuarie, fostul mare fotbalist sucevean, Constantin Bosânceanu, a fost condus pe ultimul drum. Ceremonia religioasă a avut loc la Biserica Sfântul Ioan din satul Stamate, iar după dorința acestuia, trupul său neînsuflețit și-a găsit liniștea în cimitirul satului natal.

Fostul primar al comunei Fântânele, Cornea Gheorghe, a ținut un discurs de comemorare pentru fostul fotbalist.

“Întristat auditoriu, preacucernice părinte, îmi este enorm de greu să vorbesc astăzi în calitate de cetățean, pentru un bun prieten care, încet cu încet, a văzut ce înseamnă să fii și să urci treptele consacrării. Îmi este enorm de greu să vorbesc de Costică Bosânceanu, fără să mă inspir din această foaie de caiet, pentru că, neavând frați, nici eu, nici el, acesta mi-a fost un adevărat frate. În periplurile mele, la mănăstirile din țară, am găsit un clopot vechi, pe care scria în limba latină Pe cei vii îi chem, pe cei morți îi plâng, iar fulgerele le alung. Astăzi, mai mult ca niciodată, clopotele bisericii noastre au bătut mai tare ca niciodată pentru că am condus pe ultimul drum un om în floarea vârstei, care doar în urmă cu un an și-a condus pe ultimul drum părinții. Viața noastră, dragii mei, de zi cu zi, este un mare dar dat de la Dumnezeu. Faptul că azi privim,existăm, iubim, este un mare dar de la Dumnezeu și de aceea noi trebuie să îl primim cu mare iubire.  Mă gândesc că Dumnezeu a dorit câteva lucruri. În primul rând a dorit să mai adauge un suflet în Împărăția Sa. Poate s-a gândit să îl ferească de răutatea lumii contemporane, sau poate a vrut să îl rupă de pe pământ pentru a-l planta în Rai. Acestea, dragii mei, sunt doar trei motive pentru care trebuie să ne împăcăm cu gândul și să mai ogoim puțin din tristețea care s-a abătut asupra noastră. Constantin Bosânceanu, sau Vlad, cum îi spuneam noi toți, singurul copil în familia aceasta, încă de la începuturile facerilor sale, s-a îndrăgostit nebunește de cea care astăzi îi stă la picioare, mingea. A iubit enorm de mult fotbalul și vă rog să mă credeți că îl urmăream, pentru că la doar 14 ani,l-am adus la echipa Recolta, știindu-l un om care într-adevăr putea să ajungă cineva în fotbalul românesc, și a ajuns, datorită muncii lui și trialului pe care l-a avut, trimis fiind trei jucători de la noi la Gura Humorului, ajunge la Mineru, după care ajunge în curtea lui Bucovina Suceava, avându-i pe titanii fotbalului județean. Îl numesc pe Cristescu, Semeghin, Guriță,  Valache și mulți alții ce nu îl pot uita pe cel care le-a fost un adevărat prieten, Ovidiu Ciobanu și cu care am colaborat o parte din viață la echipa de fotbal din comună. Pentru toate acestea și pentru consecvența de care a dat dovadă, ajunge la Oțelul Galați, și citeam astăzi pe pagina de socializare a lui Mihai Stoica, fost-președinte a Oțelului Galați, în prezent manager a FCSB București, un mesaj care spunea așa : A plecat un om de mare calitate, și unul dintre jucătorii de bază ai marii echipe Oțelul Galați din anul 1990. Dumnezeu să-L odihnească în pace! Rămas bun, Boxere! . Constantin Bosânceanu ajunge chiar de două ori să fie pe locul patru cu Oțelul Galați și joacă în Cupa Cupelor. Mare onoare pentru noi, cei care am fost concetățeni cu el, și vă rog să mă credeți, că am apreciat dintotdeauna la el și faptul că nu s-a oprit numai acolo, a revenit chiar dacă a jucat la alte echipe precum RocarVega Deva şi Unirea Botoşani.

Dragostea de pământul Sucevei l-a atras înapoi și a fost împreună cu cei care sunt astăzi ajutorul fotbalului sucevean. Pentru aceasta, pentru meritele lui deosebite, în 2006, Constantin Bosânceanu ajunge cetățean de onoare cu acte în regulă al comunei Fîntînele, alături de cel pe care l-am înmormântat acum câteva săptămâni, Ioan Zamfirache, doi cetățeni de onoare, unul fotbalist, unul aruncător de disc. Cu aceștia trebuie să ne mândrim, ei sunt mândria noastră, și pentru aceasta trebuie să îi comemorăm așa cum se cuvine. Dragii mei, pentru acest bărbat pe care l-am condus astăzi, de acum înainte se desparte de cea care i-a fost soție, se desparte de cei doi băieți ai săi, de veri, de prieteni și de noi toți. Cel care până mai ieri era lângă noi, astăzi ne-a lăsat singuri. Constantin s-a îndreptat spre cel care este iubire și lumină, cuvânt și viață. Astăzi, când el nu se mai bucură împreună cu noi, e multă tăcere, din noi parcă s-a rupt ceva odată cu plecarea lui, deși fiecare din noi îl avem în inimă. Însă, trebuie să nu uităm că Dumnezeu Îi ia la El pe cei pe care Îi iubește mai mult. De aceea, îndurerată soție, să te împaci cu gândul acesta, că ți l-a luat pentru că trebuie să slujească și Împărăția lui Dumnezeu. Ți-a lăsat de astăzi înainte un cuvânt greu de purtat, și acesta este cuvântul văduvă, dar în același timp, el te roagă, ca împreună cu cei doi copii să aveți în inima și sufletul vostru mândria că ați fost lângă un asemenea om. Te mai roagă ceva dragă soție, să iei de aici încolo și calitățile de tată pe care trebuia să le aibă pentru copiii voștri. Nu a putut, dar și-ar fi dorit. Dragi băieți, și voi, de astăzi înainte, ați rămas orfani de tată, să duceți cu dragoste și tărie acest sentiment și să spuneți tuturor celor cu care veți intra în contact că ați avut un tată destoinic.

Pe noi, cei prezenți, ne roagă un singur lucru: Să nu îl uităm pe Boxer. Uitarea este un chin prea greu pentru noi toți, nimeni nu vrea să fie singur și părăsit, nimeni nu vrea să nu aibă prieteni. Pentru lucrul acesta, el are nevoie de rugăciunea noastră, pentru că suntem aici la ultima privire pe care putem să i-o aruncăm lui Constantin Bosânceanu. Să spunem toți rugăciunea Tatăl Nostru, să rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să-l așeze în rândul Sfinților, acolo unde nu este durere, nici suspinare sau întristare. Dumnezeu să Îl ierte!”

Colegii din lumea sportului au postat pe paginile lor de socializare mesaje de regret pentru răposatul Constantin Bosânceanu.

Mesajul lui Mihai Stoica, managerul FCSB București: “A plecat un om de mare calitate, și unul dintre jucătorii de bază ai marii echipe Oțelul Galați din anul 1990. Dumnezeu să-L odihnească în pace! Rămas bun, Boxere!”

ACS Foresta Suceava Oficial, scrie: “Încheiem anul cu o veste tristă. Din păcate, astăzi l-am pierdut pe „Boxeru’”. Fost jucător la Oțelul Galați, CSM Suceava, Rocar București și Vega Deva, Constantin Bosânceanu a făcut parte din familia Forestei încă din prima zi, fiind maseurul echipei noastre. Drum lin către ceruri! Nu te vom uita niciodată!”

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

 

 

Publicat de: Ciobica Andreea

Alte articole

Sursa foto arhiva

Vârstnicii și persoanele vulnerabile – prioritate la vaccinare

“Ieri, 20 ianuarie a.c. a fost aprobată hotărârea de modificare a Strategiei naționale de vaccinare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.