Noi detalii despre descoperirea mormântului dascălului Vasile Eminovici de la Călinești-Cuparencu, satul bunicului patern al Poetului Mihai Eminescu (partea a III-a)

Erori monumentale și improvizații pe linie în articolele/emisiunile difuzate în ,,Lumea lui R.”;
• Zece argumente care demon(s)t(r)ează (lipsurile din) etica și deontologia jurnalistică a acestor materiale;
• Superficialitate crasă în documentarea descoperirii presupusului mormânt al bunicului patern al Poetului Eminescu;
• Prof. Sergiu Manolache, autorul moral al descoperirii;
• Nebuloasa din jurul adevăratului mormânt persistă;
• Teoria crucii originale de pe mormântul real al (dascălu)lui Vasile Eminovici, un fals mediatic?
• Orgoliile personale, sursa unei dezinformări media de proporții.

…………………………………………………………………………………………………………………………………
3) I.C.: O părere sumară despre mormântul respectiv?
O simplă opinie de bun simț și, fără dovezi incontestabile nu ne pronunțăm categoric deocamdată:
– Despre mormânt- nu excludem deloc posibilitatea ca locul mormântului dascălului să fi fost într-adevăr tot pe acolo mai înainte, unde apare încrisul, dar, acest lucru ar trebui confirmat de studii antropologice, de analiza motivației celui care a scris și de observații de prin registre;
– Despre crucea din piatră- scrisul total neprofesional și multe altele ne fac să privim cu rezerve faptul că ar fi vorba despre crucea străveche a fostului cantor, că ar fi fost o cruce refolosită și, eventual, i s-a schimbat poziția sau locul, așa cum s-au grăbit să declare unii. Stratul de pământ în pantă a fost bine erodat, piciorul și talpa erau înclinate la vreo 30 de grade, se vede limpede că în timp terenul s-a tot tasat, e puțin probabil ca acea cruce să fi fost vreodată deplasată din locul ei inițial…
Deci, în opinia noastră, nu contestăm locul mormântului, dar, o concluzie definitivă că aceea ar fi crucea din piatră atribuită bunicului patern al Poetului Eminescu, că e cea căutată de către Vasile Gherasim în anii 1922-23, și, eventual, mutată sau rotită cu 180 de grade, astea ar trebui privite cu rezerve deocamdată. Nu pare a fi acolo un înscris autentic profesional, și original, cu atât mai puțin. Avem un suspect de serviciu clar identificat ca fiind cel care, foarte probabil, a scrijelit înscrisul de pe spatele acesteia, al ambelor cruci, de fapt. Ce anume trebuie să pricepem cu toții, de fapt, acolo e mormântul de pe la 1900 și ceva al mamei unui sătean de vază, cu o cruce de piatră la căpătâi, pe spatele căreia apare o inscripționare discutabilă, la fel și cu a doua cruce, e cam același lucru.
Subliniez faptul că Radio Iași și Știri.Botoșani, în mod principial, mi-au (acor)dat dreptul la replică, iar dacă, mai târziu, cercetarea per ansamblu se va dovedi a fi un avorton, un copil adoptat sau un fiu rătăcitor, asta o vor stabili mediul academic, cel al pasionaților de cercetare eminescologică și mediul eclesiastic.
4) I.C.: Punct ul Dvs. de vedere asupra descoperirii înscrisului de la Călinești-Cuparencu…
Referitor la simbolul funerar atribuit bunicului patern al Poetului Mihai Eminescu de la Călinești-Cuparencu, acolo s-au derulat două cercetări distincte, una a mea, a noastră, și alta a Memorialului Ipotești, cu precizarea că noi am strâns destule informații ceva mai din timp, din acest motiv și concluziile noastre au fost publicate cu vreo lună mai devreme. Afirmațiile lejere că nu se știa de la bun început despre cercetările mele, că nimeni nu mi-a citit ceea ce am publicat, sunt străvezii și nu le voi lua în considerare…
Dumnealor vorbeau despre o singură inscripționare, pe când noi știam deja că sunt, de fapt, două, după ce am studiat atent patru cruci. Părerea noastră este că aceste inscripționări în chirilică de pe spatele celor două simboluri funerare sunt opera urmașilor familiilor de mazili și preoți V./T., avem și un suspect de serviciu, și o perioadă, așa cum am tot găsit informații care converg, și sper ca acel comunicat jenant al CJ-ului cu descoperiri senzaționale și omisiuni flagrante să fie corectat, dacă mai există o brumă de onoare.
Neavând niciun fel de interese, nici măcar de imagine, și nefiind înregimentat politic, eu îmi pot permite să vorbesc cât se poate de deschis. În ultimele luni, mediul cultural a fost intoxicat cu prezentarea până la saturație a unei așa-zise descoperiri colosale, un fel de artă cu tendință pentru interese personale mărunte, niște prezentări trunchiate, fumigene cu erori copilărești, iar, datorită unor orgolii nejustificate și refuzului unui dialog civilizat s-a ajuns la o stare de totală confuzie privind valoarea simbolului funerar revendicat și a cercetării în sine…
5) I.C.: Explicați-ne de ce afirmați că acolo nu a fost vorba în realitate de un singur grup, înțeleg că erați totuși cinci persoane, nu?
…Toate bune și frumoase, dacă nu ar exista o fractură logică de tot hazul:
-Dacă am fost acolo o echipă comună, cum se insinuează tendențios, atunci de ce am fost induși în eroare că microbuzul instituției e în rodaj, deci nu am venit/plecat împreună, ci pe cont propriu, iar după excursie s-a refuzat să mai stăm de vorbă pe marginea cercetărilor?
-Dacă nu am fost o echipă, atunci de ce se asociază în mod eronat cele două cercetări cu autori diferiți, cu rezultate diferite, articolul meu fiind publicat cu o lună înaintea altor știri la temă, adică de la 23 septembrie la 20 octombrie? Unde au fost ceilalți în tot acest timp, sau au așteptat să vadă ecourile la ceea ce am scris eu? Aș dori să ne fie clar, eu eram singurul care aveam informații strânse dinainte de momentul 16 septembrie, mi-am precizat sursele pe contul personal de facebook, așa cum se cunoaște, sunt pasionat de cercetarea vechilor simboluri, imagini și de înscrisurile în chirilică și nu de tentative ieftine de mistificare.
Cu siguranță că d-l prof. Manolache, fire discretă, reținut în a face declarații, nu a spus tot ce știe, iar, pe de altă parte, când cineva afirmă că reprezintă (totuși) o instituție, ar trebui să țină cont și de suprema instituție a adevărului, nu se poate coborî ștacheta până la nivelul omisiunilor cu intenție, de altfel, ușor de probat…
6) I.C.: Cine a fost, deci, autorul inițial al cercetării?
Trageți Dvs. concluzia. Logic, de bun simț, eu am fost primul, iar la identificarea obiectivului din teren, toți cinci, așa cum am afirmat cu onestitate din prima. Catalizatorul descoperirii a fost d-l prof. Sergiu Manolache, indiscutabil. Dar, dacă la CJ Botoșani, dintr-o eroare de calcul, probabil, s-a pornit cu o marjă de eroare de doar … 40 la sută (!) și s-au raportat numai trei din cinci persoane în continuarea inexactităților anterioare, le amintim că cercetarea noastră ne aparține. Starea de confuzie se datorează exclusiv lipsei de fair play și eleganță a celor de la Memorial care au refuzat o colaborare constructivă, precum și modului incorect în care s-au prezentat lucrurile la ,,Lumea lui R.”, speculându-se abil un punct toxic de intersecție suprapus ca imagine peste vizitele ulterioare acolo. Poza unui grup care a depus un efort exemplar de echipă a fost stricată de către cineva care a încercat să ia în dribling precum Messi totul pe cont propriu, să contrazică evidențele, după care, în particular, dl R. mi-a spus una, pe post se înțelegea alta, ca în anecdota cu rabinul, pentru a (se) ieși onorabil din balamuc pe ușa din față, și tu ai dreptate, și tu ai dreptate, astfel încât absolut nimeni să nu mai priceapă nimic!
7) I.C.: Doriți să le transmiteți un mesaj celor care au eșuat în încercarea de a vă nedreptăți?
Da, unul umoristic, că de-abia acum realizez că scopul materialelor pomenite a fost de a avea măcar un cititor care să le studieze cu atenție. Reluând cealaltă glumiță de dinainte, răspunsul meu pentru dl R. și pentru dna de la Memorial la compilația care prezintă în mod tendențios și distorsionat lucrurile e că încă mai trăiesc veterani de război care și acum declară ritos că Germania nazistă a câștigat cel de-al doilea război mondial. La două luni după epocala noastră descoperire, habar nu se avea că acolo era și o a doua cruce cu același stil neprofesional de scriere pe spate, cu toate că eu am semnalat asta de la bun început, de pe 16 septembrie. Iarăși, deși am o memorie excelentă, nu cred că cineva, o persoană comună ca noi, își poate aminti spontan și cu acribie detalii despre lucruri mărunte petrecute acum câteva zile, darămite cu două luni în urmă, iar, în ceea ce mă privește, eu, în linii mari, le notasem în aceeași zi. Ce vreți să-i mai adaug acestei încurcături à la Caragiale cu accente nou caz Dreyfuss decât tradiționalul românesc (!) cherchez la femme?
Pentru această spectaculoasă caricatură de colaborare la o cercetare începută și continuată cu stângul pe tobă, eu, ca autor real al cercetării inițiale, pentru că am asistat cu o anume pasivitate și cu amuzament să văd ce îi mai taie capul pe unii și pe alții, fără să ies imediat cu replica, apoi unii gazetari pentru prezentări total părtinitoare, pentru filmarea unor păreri năstrușnice și îndoielnice, a unor imagini sau amintiri denaturate de pe la următoarele vizitele efectuate la Călinești-Cuparencu, unii salariați pentru folosirea unei instituții ca paravan al imaginii personale, toată așa-zisa echipă de specialiști și oameni de cultură, de-a valma, una care va rămâne posterității ca un personaj colectiv zglobiu într-o antologie a umorului fără frontiere, merită(m) la alegere, fie un cartonaș galben, fie o Zmeură de Aur pentru anul 2020…

 

Publicat de: Ciobica Andreea

Alte articole

Eveniment rutier cercetat de poliţisti

La 22.07.2021, ora 13.45, în timp ce conducea autoturismul pe DC27, în localitatea Păltinoasa, o …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.