Sursa foto arhiva
Sursa foto arhiva

Anul Nou în Bucovina. Semnificațiile obiceiurilor străbune

“În nici o altă parte a țării repertoriul Anului Nou nu cunoaște o atât de mare varietate și bogăție de manifestări folclorice ca în Bucovina.”- CreștinOrtodox.ro

Culese încă din străbuni, păstrate atent și responsabil în inimile noastre, rostite an de an și savurate de cei ce le ascultă și văd, obiceiurile din Bucovina și-au câștigat de-a lungul timpului autenticitatea și originalitatea. De la “Jocul Ursului”, “Jocul Caprei”, “Dansul Căiuților” până la “Plugușor cu patru boi” este doar noțiunea timpului și a respectului față de datinile noastre. Așadar, vom disemina toate dintre cele de mai sus, reamintind cu drag ce presupun acestea în sine.

Jocul Ursului-simbolul morții și al reînvierii naturii

Jocul Ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu măști întâlnite în satele bucovinene, căci se pare că ursul era venerat în Bucovina mai mult decât în orice altă parte a Romaniei. Paradoxal, jocul ursului este practicat mai mult în zonele colinare și de câmpie și mai puțin în cele montane. Cei mai spectaculosi ursi de Anul Nou îi întâlnim în Bosanci, Udești, Chiliseni, Stirbat, Poieni, Boroaia și în zona Câmpulungului, în special la Sadova și la Fundu Moldovei.

Jocul cu măști de urs simbolizează moartea și reînvierea naturii -Mihai Coman, în Bestiarul mitologic românesc, afirma: “In colindul cu Ursul, animalul moare și învie, într-o dramatizare simbolică a mitului renașterii naturii/cosmos (…) Astfel, rostogolirea urșilor în cerc, bătutul și moartea ursului, apoi învierea miraculoasă ca și urcarea acestuia pe bâtă (toiag), redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stateau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarna și să vestească primăvara.

Pregătirea costumului de urs, simolistica dansului
Pregatirea măștii-costum de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucură de o mare atenție. Cea mai arhaică formă de reprezentare a ursului este cea din paie, dar, cu timpul, acestă mască s-a realizat chiar din blana ursului veritabil. Pentru obținerea costumului din paie, se răsucesc frânghii din paie de ovăz, lungi de aproximativ 40 m care, în dimineața ajunului de An Nou, sunt cusute pe hainele purtătorului, acesta rămânând astfel echipat pe toată durata purtării costumației. Masca inițială din paie era aruncată în foc pentru a arde, simbolizând astfel moartea și renașterea vegetației, odată cu trecerea anotimpurilor.

În unele părți, forma capului de urs se obține întinzând o piele de vițel sau de miel peste o găleată metalică, în timp ce în alte sate pielea se întinde pe un suport metalic, în așa fel încât redă fizionomia animalului. De la gât în jos, corpul celui care se maschează este acoperit cu o blană de oaie sau cu un cojoc lung, întors pe dos.

Cetele de urși pot fi îndependente dar, de regulă, ele alcătuiesc un nucleu ceremonial în cadrul grupurilor complexe de mascati (Malanca, Benzile, Partiile etc.) Ceata urșilor este condusă de un căpitan fiind compusă din: urși, ursari, irozi, mascați și toboșari. Urșii sunt jucați de persoane îmbrăcate în blană de urs împodobită cu ținte, curele și canafi mari și roșii.

Ursarii sunt cei care conduc urșii printr-un lanț legat de capătul ciomegelor ce se prinde apoi de capul ursului. Toboșarii dau ritmul jocului prin tobele gigantice prinse de trunchi pe care le bat cu două bețe de lemn. După executarea numerelor din timpul dansului, urșii se mișcă independent, simulând viața lor liberă în mijlocul naturii, se iau la trântă, fac tumbe, simulează chiar atacul asupra persoanelor din asistență.

Sursa: CreștinOrtodox.ro

Jocul Caprei-scenariu al morții și învierii rituale

Capra este personificarea fertilității. Jocul caprei ține de la Crăciun până la Anul Nou. În unele sate din Bucovina, întâlnim mai multe capre sub forma unor cete (Ostra), iar în alte zone ale țării, capra este singură, în prezența ciobanului, a unui moș și a unei babe. Masca este alcatuită dintr-un cap de capră din lemn, cu maxilarul inferior mobil, care este tras cu o sfoară în timpul dansului. Cel mai importat în Jocul caprei este ca mișcările să fie realizate corect de la botul caprei, iar corpul sa fie purtat într-o parte și în alta de la jumatate, să se onduleze. Mișcările trebuie să formeze valuri.

Jocul caprei prezintă un scenariu al morții și învierii rituale. Capra cade la pământ și trebuie să fie resuscitată, readusă la viață. Probabil originea este în vechi culte ale divinităților cu înfățișări animaliere care mor și renasc; asta se potriveste foarte bine și cu perioada anului în care timpul vechi, îmbătranit, uzat al anului este cel care renaște, creste soarele în fiecare zi, odată cu solstițiul (Șerban Anghelescu, etnolog la Muzeul Țăranului Român din Capitală).

Ca joc de Anul Nou, căluții (căiuții) au o largă răspândire în satele din Bucovina, mai vestiți fiind dansatorii – căiuții din Dolhești, Zvoriștea, Zamostea, Hârtop și Fântânele, care impresionează prin fast și eleganță, dar căiuții pot fi întâlniți aproape în majoritatea satelor.

În credințele arhaice, calul avea o funcție apotropaică, de protejare a gospodăriilor și a bisericilor de spiritele rele. În cadrul obiceiurilor tradiționale de Anul Nou, jocul calului (căiuților) este practicat și astăzi, nu pentru semnificațiile simbolice, uitate de demult, ci mai ales pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtătorii mascoidelor. De aceea, tinerii aleși pentru grupurile de căiuți trebuie sa fie excelenți dansatori, exprimând prin joc vitalitatea și forța exuberantă a tinereții.

În Bucovina, mascoida de cal cunoaste mai multe variante plastice. Cel mai adesea jucătorii de caiuți sunt echipati cu capete de cal, lucrate din lemn și îmbracate în pânză roșie, albă sau neagră, la care se adaugă și alte elemente ornamentale (oglinzi, beteala, canafi, mirt, panglici). Pentru a fi purtat în timpul jocului, capul de cal este fixat într-un suport de lemn, de obicei o covata găurită la mijloc sau două vesce de sită, care se acoperă cu un covor sau o fustanelă din panză albă sau colorată. Peste aceste țesături se cos elemente decorative (batiste, ștergare, panglici etc).

Tinerii care joacă căiuții se dezlănțuie în cerc sau se desfasoară liniar și radial, față în față, simulând o șarjă de cavalerie, sub comanda unui capitan sau vătaf. Sunt sate în care, asemănător alaiului caprei și ursului se întâlnește alaiul calului însoțit de turc, babă, moșneag și negustor. Uneori căiuții sunt grupați în cete de sine stătătoare conduse numai de un căpitan. Dar sunt și cazuri în care căiuții, mai puțini la număr, sunt incluși în cete mari și sunt subordonați altor personaje, ei având, în acest caz, un rol secundar.

Plugușorul”  – un colind de Anul Nou

Cei mai buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă din cea mai cunoscută versiune populară – „Pluguşorul”, după textul clasic prelucrat de Vasile Alecsandri. Urăturile au denumiri variate: „Plug”, „Plugușoare”, „Bicișoare”, sau chiar „Fierărie” și se desfășoară într-o atmosferă ritualică, în care gesturile au semnificaţie simbolică. Urătorii sunt costumați în ținută populară, specifică zonei din care provin.

În prezent, „Plugușorul” este mai mult un obicei de felicitare a prietenilor, rudelor și autorităților, când este intens mediatizat, ca și majoritatea obiceiurilor din colinde. Astăzi, obiceiul este perpetuat mai mult la sat și mai puțin la oraș, de cete mici de copii, până în dimineața Anului Nou.În unele locuri se mai practică „Plugul mare”, cu plug tras de boi sau purtat de flăcăi, iar în Moldova, Muntenia și Nordul Dobrogei, acesta a fost înlocuit de buhai.

“Aho, aho, copii și frați,
Ochii de la geam nu-i luați!
Să ascultați urătorii
Ce vin de când apar zorii!

Pe Facebook să vă uitați,
La prieteni să urați:
Anul Nou cu sănătate,
Pe masă s-aveți de toate!

Ia mai mânați măi flăcăi
Și sunați din zurgălăi!
Ca să facem o urare,
Gazdelor, la mic și mare:

Cu noroc și bucurie,
Viața-ntreagă să vă fie!
Să aveți belșug în casă
Și copiii pe lângă masă!

Să petreceți an de an,
Cu cârnați și cu ciolan,
Cu vin bun și cozonaci,
La masă cu oaspeți dragi!

Cu pastramă și fripturi,
Cu șorici și răcituri,
Stropite cu țuică fiartă,
Ce fac petrecerea lată.

Noi vă lăsăm sănătoși,
Să petreceți bucuroși,
Cu fete și cu flăcăi;
Ia mai mânați măi: Hăi! Hăi!

Iar dacă ne veți poza,
Oricând ne puteți vedea,
Fără să vă coste bani,
La Anul și la mulți ani!”

 

Sursa: CreștinOrtodox.ro

Un an nou fericit! Dumnezeu să vă umple casa cu roade și bucuruie, iar noul an să fie prilej de fericire!

Publicitate
alessia

Publicat de: Ciobica Andreea

Alte articole

Foto: Tamponare cu trei mașini implicate în apropiere de “Zidul Morții”, pe raza localității Șcheia

Astăzi, în jurul orei 11:00, pe raza localității Șcheia, după “Zidul Morții” a avut loc …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.