Info Suceava Stiri Suceava, reportaje, evenimente, informatii utile
Locotenent în retragere, veteran de război COTROPAI I. Toader
….acum 110 ani, la 09 februarie 1913, în satul Slobozia, comuna Fântânele, județul Botoșani, se năștea unul din cei nouă copii ( al doilea băiat) ai lui Ion si Ileana Cotropai, care, cu darul Bunului Dumnezeu, a viețuit 93 de ani, două luni si două săptămâni !
Mult, ar părea pentru cei tineri, din zilele mileniului trei, dar “pe nebăgate de seamă”, pentru cel care și-a trăit viața în demnitate si onoare, cu frica de Dumnezeu și respect pentru muncă, familie si semenii săi.
Și-a dorit să invețe și a urmat , după cele șapte clase primare, Școala de Arte si Meserii, iar până la plecarea în armată a suplinit un post în învățământul primar al satului natal. Stagiul militar îl îndeplinește la Regimentul 8 Roșiori din Botoșani, devenind, în cadrul contingentului ’35, sergentul T.R. Cotropai care, în contextul anilor premergători celui de-al doilea război mondial, avea sa fie ( cum sugestiv spunea) “toarta cazanului”, în sensul că a acumulat șapte ani de cătănie ( stagiul de militar in termen, perioadele de concentrări și război). Așa ajunge sergentul Cotropai Toader să parcurgă, prin luptă, mii de kilometri de la locul nașterii sale, la Stalingrad, comandând două tunuri din escadronul 42 Antitanc al Diviziei 5 Cavalerie, alături de camarazii săi care au pornit războiul sfânt al dezrobirii părții de țară furată de vecinul din răsărit, cu gândul întoarcerii și în partea de apus, pentru a alunga moartea si ura venită în urma rușinosului Diktat de la Viena.
Ne-am bucurat și de mărturiile unora dintre camarazii săi de arme, chiar dacă știam din povestirile sale, precum că sergentul Toader Cotropai a avut un comportament omenesc, creștinesc, pe front. A respectat bătrânii, femeile și, mai ales, copiii întâlniți pe direcția care a acționat. Le-a dat de mâncare, când și cât s-a putut, intrând în conflict cu „ aliații” germani, care aruncau mâncarea, dar nu dădeau o firimitură…inamicului! Mai mult. I-a dat Bunul Dumnezeu în mintea și inima lui să boteze copii, acolo unde s-a putut, fiind o acțiune coordonată de preoții militari care însoțeau trupele, sub directa îndrumare a ultimului episcop al Armatei Române : Episcopul PARTENIE CIOPRON ( care a avut și funcția de locotenent de episcop al Hotinului, între anii 1941-1944, ocupându-se cu reîncreștinarea ortodoxă în spațiul eliberat de sub bolșevici). În acest context, sergentul t.r. Toader Cotropai a botezat- pe front- patru copii, a căror nume le-a ținut minte tot timpul…
Același episcop, avea să fie …„ascuns”, începând cu 12 martie 1950, ca stareț al mănăstirii „ Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”…Pentru că avea rangul de episcop, a fost delegat de către mitropolitul Moldovei să sfințească bisericile din zona sa de activitate. Așa s-a întâmplat ca, ultimul Episcop al Armatei Române PARTENIE CIOPRON, care a fost și general al Armatei Române, până în anul 1948, să sfințească și biserica din satul în care s-a născut și a trăit o parte a vieții sergentul t.r. Toader Cotropai…! Se întâmpla „ în anul Domnului 1958, de ziua Sfinților Apostoli PETRU și PAVEL”, după cum spune părintele paroh și ctitor al bisericii- pr. Gheorghe Gorcea, în Istoricul existent .Probabil că, și din acest motiv, biserica aceasta, renovată aproape complet, de trei ani,( și cu neînsemnata participare a fiului sg.t.r. Toader Cotropai) nu a putut fi resfințită ! Ca să rămână „pecetea” ultimului episcop al Armatei Române…!
S-au mai întors puțini, de la Stalingrad; cel mult unul din zece au scapat, fără cai sau mașini, fără hrană și îmbrăcăminte corespunzătoare anotimpului. După scurta “refacere”din raioanele de regrupare, el-sergentul Toader Cotropai- a fost “mobilizat pe loc”, cu ordin al Marelui Stat Major, pentru a urma cursurile de specializare în cadrul Căilor Ferate Române, întrucât scăzuse mult capacitatea de transport feroviar a țării, iar unii dintre cei care aveau minim șapte clase erau directionați spre acest sector ( acțiune întreprinsă în cadrul unităților cu pierderi foarte mari, iar dintre aceștia, foarte puțini cu capacitatea fizică și psihică normală). Asa s-a “oprit” sergentul Cotropai doar la campania din Est, fără să mai fie în forțele active pe timpul “bâlbâielilor” politice ale noii conduceri care a aruncat Armata României în haos și dezonoare,iar pe comandantul său și conducătorul țării la inamic, alături de o populație tratată de vecinul de la răsărit ca “ocupată” ( pentru că, din punct de vedere juridic și faptic așa a fost, din august până în octombrie’44).
Locotenentul Cotropai I.Toader, după 1989, nu a scos în evidență faptul că a preferat să rămână la baza piramidei în structura unde a muncit treizeci de ani (CFR), pentru că a avut un crez al său: să nu se alăture “curentului” politic după război, după cum nu a făcut-o nici înainte de război, crezând cu tărie în sfatul tatălui său-Ion Cotropai-care a trăit și zilele răscoalei din 1907, ca reprezentant al satului în primăria comunei Fântânele- și a scăpat nevătămat, chiar dacă a fost dus “din post în post” până la Botoșani, pentru participare la răscolă. Sfatul bunicului a fost …să stea departe de politică!
Astăzi, 9 februarie 2023, când se numără 110 ani de la naștere, locotenentul în retragere, veteranul de război Toader Cotropai are șaptesprezece ani de când este la viața veșnică și-l pomenim cu pioșenie, pentru că a lăsat ceva în viața pământească, prin toate locurile pe unde a trecut, preponderente fiindu-i faptele bune, creștinești.
Dumnezeu să-i ierte păcatele și să-l odihnească în pace !
General bg.(r),conf.univ.dr.Ioan- Liviu COTROPAI
